Prin procedura de recunoaștere (exequatur) se analizează regularitățile internaționale în vederea recunoașterii și executării acesteia.
Conform dispoziţiilor art. 1095 Cod procedură civila "hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi ori, în lipsă de recunoaştere, au fost pronunţate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internaţional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare."
INSTANȚA COMPETENTĂ
Conform dispoziţiilor art. 1099 Cod procedură civilă, cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine este de competenţa tribunalului ȋn circumscripţia căruia ȋşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii pronunţată ȋn străinatate, iar ȋn cazul ȋn care nu poate fi determinată o atare instanţă, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.
CONDIȚII
- hotărârea să fie definitivă potrivit legii statului unde a fost pronuntată;
- instanţa care a pronunţat-o să fi avut, potrivit legii statului, competenţa să judece procesul fară ȋnsă a fi ȋntemeiată exclusiv pe prezenţa pârâtului ori a unor bunuri ale sale fară legatură directă cu litigiul ȋn statul de sediu al respectivei jurisdicţii;
- să existe reciprocitate ȋn ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine ȋntre România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea;
- ȋn cazul ȋn care partea care a pierdut procesul a lipsit de la pronunţarea hotărârii, este necesar ca ȋn faţa instanţei căreia i se solicită recunoaşterea să se probeze că atât citaţia pentru termenul de dezbateri ȋn fond, cât şi actul de sesizare a instanţei au fost ȋnmânate ȋn timp util părţii şi că i s-a dat posibilitatea acesteia de a se apăra şi de a exercita calea de atac ȋmpotriva hotărârii.
DOCUMENTE NECESARE
- copia hotărârii
- dovada caracterului definitiv al acesteia
- copia dovezii de ȋnmanare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă ȋn instanţă străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute ȋn timp util, de catre partea ȋmpotriva căreia s-a pronuntat hotărârea;
- orice alt act de natură să probeze, ȋn completare, că hotărârea străină ȋndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1096 Cod procedură civilă